Cautarea poate dura pana la cateva minute.

Te rugam sa nu inchizi pagina :)

Influente puternic Europene intr-o peninsula din Sud-Estul Asiei

Cultura

În antichitate denumită „teritoriul Chersonesus Aurea” de către romani, Peninsula Malacca este o peninuslă de mari dimensiuni din Sud-Estul Asiei. Politic ea este împărțită astăzi între statul Myanmar în partea de Nord, Thailanda în centru, Malaysia și statul Singapore în partea de Sud. De la orele de geografie din școala generală și liceu aproape oricine știe să găsească pe hartă cât ai clipi această peninsulă guvernată de patru state asiatice, dar puțini sunt cei care cunosc faptul că pentru 130 de ani în istorie, peninsula Malacca a aparținut unui stat cum nu se poate mai european.

 

Pentru bogățiile sale și viața înfloritoare care caracteriza această peninsulă la sfârșitul Epocii Medievale, Malacca a stârnit invidia multor oameni influenți din Europa și chiar a cucerit inima regelui Manuel I al Portugaliei.

 

 

Malacca era cunoscută în lume în secolul al XIV ca un port de mare însemnătate comercială. Arabii, indienii și persanii obișnuiau adesea să o viziteze pentru a face schimb de bunuri. În plus, relațiile de întrajutorare cu China au contribuit și ele la dezvoltarea sa și la crearea unui nume răsunător pentru multe din popoarele lumii de la vremea respectivă.

 

Dar pentru faima sa, Malacca a atras atenția regelui Manuel I al Portugaliei și l-a făcut să se gândească la avantajele unei reprezentațe portugheze în această parte a lumii care să faciliteze comerțul cu statele asiatice. De aceea, nu a durat mult până Amiralul Diego Lopes de Sequeira a debarcat pe prosperul tărâm cu intenții de negociere.

 

Dar lucrurile au luat o întorsătură neașteptată atunci când sfătuitorii sultanului au devenit sceptici și i-au sugerat conducătorului lor că relațiile cu Portugalia ar putea aduce și statului lor aceeași soartă pe care a avut-o Goa, căzută în mâinile portughezilor. De aceea, sultanul nu a mai stat mult pe gânduri și a încercat să captureze delegația portugheză condusă de Segueira. Amiralul a scăpat cu viață însă, primirea rece de care a avut parte l-a făcut să realizeze că singurul mod în care portughezii pot obține ceea ce își doresc de la peninsula Malacca este prin luptă și cucerire, așa cum au făcut-o și cu alte state.

 

 

Stăpânirea sultanului în Malacca a luat sfârșit în anul 1511 când portughezii au debarcat în peninsulă de data aceasta cu gând de cotropire și au cucerit-o pentru următorii 130 de ani. Cuceritorul a fost însuși ducele de Goa, Afonso Alburesque, marele explorator portughez care la puțin timp după cucerire a construit un fort pe locul unde odinioară se afla palatul sultanului.

 


Fortul Famosa - aprenta dominației portugheze în Malacca


 

 

Fortul construit de Afonso Alburesque s-a numit Famosa și se înălța spre cer, pe un deal aproape de mare. Scopul lui inițial a fost de a proteja cuceritorii portughezi de un eventual contraatac din partea sultanului, iar poarta sa, denumită Porta de Santiago este unul din cele mai vechi ansamble arhitecturale din Asia de Est.

 

Motivul pentru care din mărețul fort nu a rămas până în zilele noastre decât poarta este povestea conform căreia acesta ar fi fost distrus în timpul lui Napoleon de către englezi pentru a preveni cucerirea lui de armata franceză. Fără milă, britanicii au distrus până la ultima cărămidă, dar Stamford Raffles, un iubitor de istorie însetat de poveștile relicvelor, a stăruit în dorința de a păstra măcar poarta și dovada reușitei sale este faptul că ea stă mândră pe proprile-i picioare și în zilele noastre.

 

 

Dar poarta Famosa nu este singura dovadă a dominației portugheze în Malacca. Ca să-și practice credința portughezii au construit în acest colț de lume Biserica Sfântul Pavel care există și azi, iar coloniștii stabiliți în peninsulă au dat viață Așezării Portugheze, un sat de pescari, unde chiar și după multe generații în care sângele li s-a amestecat cu cel al localnicilor, descendenții își decorează casele cu luminițe de Crăciun.

 

Pe același deal cu biserica Sfântului Pavel, există și o statuie a Sfântului Francis Xavier căreia în mod misterios îi lipsește mâna dreaptă. Legenda spune că în 1614, la 60 de ani după moartea sfântului în China, pentru a demonstra că moaștele acestuia sunt adevărate, Vaticanul ar fi cerut tăierea uneia dintre mâinile trupului neînsuflețit. Și ca prin minune, când s-a înfăptuit porunca, din mâna sfântului a început să curgă sânge ca dintr-un corp viu. Patru veacuri mai târziu, ca să-l slăvească pe protectorul lor, portughezii din Malacca au construit în anul 1952 o statuie din marmură ca luare aminte a misiunilor sale creștine. Dar din nou, lucrare cerească, imediat după ce statuia și-a găsit locul pe dealul bisericii, în noaptea aceea un copac greu a căzut peste ea și a rupt tocmai mâna care a demonstrat sacralitatea moaștelor sfântului.

 

autor: Ishikawa Constantin Ioana