Bhutan sau Tărâmul Fericirii

Adesea uităm cât de multe mistere ascunde lumea în care trăim și avem impresia că am descoperit tot ce era de descoperit, că nu mai există loc pentru mister. Azi, totuși, tărâmul magic există, într-o țară al cărei nume se traduce ca într-o poveste: “‘Tărâmul Dragonului Tunetului” și care adăpostește una dintre cele mai exotice și inedite destinații posibile, o țară în care regele însuși a declarat că nu este interesat de Produsul Intern Brut ci de Fericirea Internă Brută 😀 … Bhutan este încărcat de istorie și legende, universul său fiind departe de aglomerația urbană de secol XXI din marile orașe ale lumii.

Aici tradițiile și superstițiile sunt la loc de cinste, ritmul în care se desfășoară viața este ancestral, un tempo al meditației și rugăciunilor, al armoniei și feiricii venite din lucrurile simple. Și nu am glumit legat de Fericirea Internă Brută: țara este considerată “Tărâmul Fericirii”, ultimul Shangri La’ (ținut magic descris de James Hillton în cartea “Orizont Pierdut” – devenit sinonim cu orice paradis terestru). Despre Bhutan se spune că ar fi acest loc mitic și utopic, unde poți fi mereu fericit, izolat și protejat de restul lumii…


O călătorie în această țară înseamnă o întoarcere în timp, cu 2000 de ani în urmă, la un stil de viață rustic și pur. Prima impresie este dată de seninătatea cu care localnicii privesc lucrurile, urmând cu sfințenie preceptele religie budiste, complet mulțumiți cu ceea ce au și de locul în care se află. De altfel se și spune că bhutanezii sunt unii dintre cei mai fericiți oameni de pe pământ), fiind chiar pe locul 8 în lume într-un top al celor mai fericiți oameni. Sunt și calmi, respectuoși și loiali, având o adevărată venerație față de familia regală și multă mândrie națională.

Bhutan este singura națiune budistă Vajrayana din lume iar religia este reflectată în toate aspectele vieții, pe teritoriul său existând un număr foarte mare de mănăstiri și școli budiste cu tradiție seculară.

Deși și aici au ajuns câteva dintre noutățile tehnologiei moderne, totuși tradițiile sunt în continuare parte integrantă din viața cotidiană. Costumul popular este încă purtat zilnic, satele sunt parcă uitate de vreme, religia și zeitățile sunt prezențe permanente, nu există trafic (Thimpu, capitala, este singura din lume fără semafoare !!!), orezăriile de mătase se întind cât vezi cu ochii pe câmpurile infinite, trasul cu arcul este sport național (sunt și campioni mondiali 😀 ), iar pădurea acoperă mai bine de jumătate din suprafața tării.
Statutul acestei țări este cel puțin aparte: este auto-suficientă în ceea ce privește alimentele, ba chiar produsele excedente sunt comercializate în India. Din acest motiv în Bhutan nu există sărăcie, foamete sau cerșetori. Nu se poate vorbi nici de crime sau de fricțiuni politice 😀 . De asemenea, dacă ați remarcat cumva că un număr mare de produse ecologice provin din Bhutan, ei bine, aflați că aici îngrășămintele chimice sunt interzise, la fel ca și fumatul. Încă din 2005 comercializarea de țigări și fumatul în spații publice sunt ilegale în această țară, prima din lume care a dat astfel de legi.

Fiecare om este liber să fumeze în spațiu privat, importul fiind însă limitat, atât din rațiuni de sănătate dar și datorită faptului că budismul consideră fumatul ca fiind negativ pentru karma unei persoane. Din punct de vedere culinar, orezul este la loc de cinste, existând chiar și o varietate locală de orez roșu, însă este secondat cu succes de unt 😀 .

Acesta este folosit excesiv în bucătăria bhutaneză, celebrul “ceai cu unt” – tipic acestei țări- fiind în realitate mai degrabă “enorm de mult unt cu puțină aromă de plante” 😀 . Tot aici ardeii iuți devin o mâncare de sine, renunțând la statutul de condiment adăugat… Casele au și ele un regim aparte, fiind transmise din generație în generație, tradiția fiind ca o locuință să nu poată fi locuită de familii diferite, ci doar de urmași din același neam, motiv pentru care atunci când o familie se stinge, casa este părăsită – se pot vedea numeroase construcții cu o vechime impresionantă, dar în foarte bună stare, abandonate însă tocmai din această cauză.

Bhutan este oarecum o destinație exclusivistă, datorită legilor date pentru a proteja mediul și tradițiile locale. Țara a fost închisă străinilor pentru o lungă perioadă de timp, iar în prezent numărul vizitatorilor este controlat și limitat de guvern, în încercarea de a limita influențele culturii moderne asupra acestei locații încă neatinse de valul occidentalizării.

Primii turiști au pășit pe acest tărâm al fericirii abia în 1974… În ciuda acestor piedici legate de căile de acces și limitările impuse de guvern, Bhutan trebuie văzut, măcar pentru că o perspectivă diferită asupra a ceea ce este cu adevărat important în viață, dacă nu și pentru peisajele de vis, spectaculosul local și șocul cultural pe care îl reprezintă. Timpul aici are alt curs iar pacea și liniștea par să fie la ele acasă. 

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.