Cautarea poate dura pana la cateva minute.

Te rugam sa nu inchizi pagina :)

Centrul Sighisoarei

Destinatii

Continuăm enumerarea destinaţiilor protejate UNESCO din România, enumerare începută cu siturile săteşti cu biserici fortificate din Transilvania şi Delta Dunării, singura de pe listă care nu este realizată de mâna şi mintea umană. Astăzi revenim într-un loc prin care cu siguranţă v-aţi plimbat măcar o dată în viaţă, pătrunşi de farmecul discret al unui oraş din altă lume:

Centrul vechi al oraşului Sighișoara (inclus pe listă în 1999)
Celebra Sighişoara în care cu toţii am zăbovit plini de încântare cândva, este una dintre puţinele cetăţi de acest tip păstrată aproape neschimbată până în prezent şi, atenţie, încă locuită în întregime! Oraşul se împarte în două zone distincte: cel vechi şi cel nou, cetatea propriu-zisă fiind în fapt Oraşul de Jos, protectiv înconjurată de Oraşul de Sus (cel nou), zonă de trecere către porţile unei lumi medievale.

Sighişoara istorică este un exemplu perfect de oraş medieval fortificat caracteristic zonei de graniţă între lumea latină şi cea bizantină, vârful de lance al culturii saxone din Transilvania. Construită în plin Ev Mediu (secolul XII) peste o veche cetate dacică de secol III î.e.n., Sandova, ea a fost iniţial denumită Castrum Sex, schimbându-şi numele în cel de azi în anul 1435. Doar că Sighişoara este şi Schassburg sau Segesvar, în germană sau maghiară… ştiut fiind faptul că mixul cultural din acest oraş este o parte integrantă a unicităţii sale. E un oraş deschis, multicultural, plin de voie bună, înţelegere şi armonie, iar toată lumea care îi trece pragul porţilor cade inevitabil pradă vrăjii acestei lumi misterioase, transportată parcă din alte timpuri. Cetatea are farmec, are şarm, are ritm. Totul este altfel aici şi păşeşti literalmente într-un adevărat oraş-muzeu: cea mai pare parte dintre cele 164 de locuinţe din cetate, vechi de peste 300 de ani, sunt catalogate drept monumente istorice! Mixul de gotic rural, baroc şi conturează cel mai frumos şi mai bine păstrat ansamblu de arhitectură medievală din zona aceasta a Europei.

Fortificaţiile sunt cele mai cunoscute, păstrate intacte într-o proporţie impresionantă, prilej de cercetare curioasă şi promenade nesfărşite. Zidul ce înconjoară cetatea are 930 m şi o înălţime de 4 m. până la 14 m., iar turnurile sunt mândria oraşului şi motiv de încântare la descoperirea încă unuia (dar şi de răsuflare întretăiată după un urcuş greu pe treptele sale :-) ). Din cele 14 iniţiale sunt rămase doar 9, fiecare vechi sediu al unei bresle meşteşugăreşti – după cum arată şi denumirile lor pline de farmecul prăfuit al unei lumi de altă dată: Turnul cu ceas (cel mai impunator, cu o inălţime de 64 m), Turnul tăbăcarilor (unul din cele mai vechi), Turnul cositorarilor, Turnul cojocarilor, Turnul cizmarilor (cu o istorie impresionantă: distrus parțial în 1606, reconstruit în 1650, ars în 1676, reclădit în 1681 :D ), Turnul croitorilor, Turnul frânghierilor (singurul încă locuit din cele păstrate până în prezent), Turnul măcelarilor (o construcţie hexagonală) şi Turnul fierarilor. Restul turnurilor au fost distruse în timp, pietrele lor fiind adesea refolosite la pavarea străduţelor înguste şi cotlonite ce creează trasee misterioase pe pantele cetăţii.

La acestea se adaugă celebra Scara Şcolarilor. O vom trece la categoria obiectivelor aparte, neapărat de văzut într-o vizită în Sighişoara :-) . Scara acoperită, cum i se mai zice, este o construcţie originală, cea mai mare de acest fel în Transilvania: 175 de trepte (iniţial 300!) adăpostite sub un acoperiş – tunel menit să faciliteze accesul elevilor la Şcoala din deal. Inedit este şi faptul că treptele sunt în seturi de câtre 6, reprezentând cele şase zile ale săptămânii, urmate de o porţine mai mare, simbolizând duminica, zi de odihnă şi rugăciune. Ah, şi conform unei legende, dacă vor să-şi testeze iubirea, îndrăgostiţii trebuie să se sărute pe fiecare treapta, iar băiatul trebuie să rosteasca numele fetei după fiecare sărut. Daca greşeste, înseamnă ca nu el este alesul.

Tot la categoria “de văzut neapărat” intră şi Turnul cu ceas de care am amintit mai sus – este simbolul oraşului Sighişoara :D … dar şi Casa Vlad Dracul, Casa Veneţiană ori Casa cu Cerb. Legenda spune că Vlad Ţepeş s-a născut la Sighişoara, chiar în locuinţa ce acum poartă numele tatălui său, găzduit aici în perioada de pribegie. Din acest motiv întreg oraşul medieval stă cumva sub simbolul acestui domnitor, pe care şi-l revendică prin diferite suveniruri sau aluzii culturale mai mult sau mai puţin evidente.

Şi poate că nu intră neapărat pe o listă oficială de obiective turistice, însă noi am adăuga la lista imaginilor de neratat şi dealurile îmbăcate în păduri ce îşi schimbă culoarea de la ruginiul bogat al toamnei la albul imaculat al iernii, casele croite parcă din turtă dulce, cu al lor iz de oraş medieval din alte vremuri şi străduţele înguste pe care să te pierzi în visare, căci aici timpul stă în loc şi viaţa se măsoară în ritmul unei lumi de mult apuse, una cu prinţi şi prinţese, domniţe şi cavaleri… În definitiv, Sighişoara este, înainte de toate, un oraş de suflet, de atmosferă.